Salut! Și mulțumesc pentru că citești aceste rânduri.
Eu sunt Răzvan Olaru și în prezent sunt trainer angajat într-o corporație din România, masterand al Universității din București la programul Sănătate Ocupațională și Performanța Resurselor Umane. Sunt facilitator grafic și sunt preocupat de modul în care te poți folosi de vizualuri pentru a transmite un mesaj (de la animație până la powerpoint-uri bine făcute). În general sunt preocupat de lucrurile frumoase din jurul meu, călătoresc prin țară cu serviciul și încerc să citesc cât mai multe studii științifice în special din domeniul sănătății ocupaționale și auto-biografii (mi-au plăcut mult cea a lui Ronny O Sullivan și acum citesc How to fail big and still win at everything, un fel de biografie al lui Scott Adams – the Dillbert guy).
Pun mare preț pe respect și onestitate și mă enervează oamenii cu o atitudine de genul „asta e” sau „merge și așa”.
Povestea mea are un început banal, am apărut pe lume în Pașcani, un oraș cunoscut pentru vreo 3 lucruri: este orașul în care s-a născut Sadoveanu, pentru perdelele din Pașcani care multă vreme au umplut România și încă le mai reperezi prin diverse colțuri de țară și pentru diverse alte fabrici care încă mai există (Pakmaya, Kosarom etc.) sau existat (Nectar SA).
Povestea continuă cu o copilărie oarecum banală pentru acel colț de țară, petrecută prin cartiere, jucând fotbal, tenis de masă și practicând diverse activități internautice de la mirc la jucatul de counter strike prin internet cafe-uri. Am avut mereu o anumită doză de probleme cu școala și școala a avut ceva mai multe probleme cu mine, fiind un elev care se plictisea ușor și care nu suporta să facă lucruri pe care le considera inutile sau fără să înțeleagă de ce fac lucrurile respective.
Am chiulit mult și am făcut și mai mult voluntariat în liceu, ba mai mult am avut și ceva performanțe în activitățile extra-curriculare, ajungând să nu merg la unele ore pentru a sta de 2 ori mai mult în școală lucrând la diverse proiecte.
Am avut însă norocul să am 2 diriginte foarte faine, atât ca oameni cât și ca profesori, de la care, peste ani am realizat, că am învățat mult mai multe decât îmi imaginam în primă faza. În primul rând le mulțumesc pentru că m-au încurajat să vreau mai mult de la mine și să conștientizez că succesul depinde în principal de mine.
Fără ele pe semne mă plafonam într-un oraș mic, bucurându-mă să beau bere și să joc rummy cu băieții în spatele blocului.
Am ales să vin la București la Marketing (ASE) și să mă implic în AIESEC, după aproape un an am decis să renunț la facultate și să mă întorc acasă pentru a descoperi ce vreau să fac în viitor. Eram încă o dată un „eșec școlar”. Am sfârșit prin a implementa în Iași programul pilot Grow și descoperindu-mi pasiunea pentru training și dezvoltare.
Mi-am spus că vreau să revin în București și astfel am intrat la Psihologie la SNSPA, odată întors am continuat să mă implic în diverse activități de voluntariat și să cunosc mai mulți traineri. Încercând să aflu cât mai multe lucruri despre meseria asta de la oamenii care o practică.
La terminarea facultății am învățat cu adevărat ce înseamnă să nu te pregătești, să tratezi lucrurile bazându-te pe faptul că merge și așa. Și astfel am picat licența la ultimul examen oficial pe care-l aveam de susținut, pentru că nu îmi doream să urmez masteratul atunci. Din fericire nu am dat vina pe nimeni altcineva în afară de mine.
În anul respectiv am continuat să fac proiecte și am început să câștig cu adevărat primii bani din training și facilitarea de teambuilding-uri.
O dată cu învățarea pentru susținerea licenței, mi-am dat seama că îmi place mult mai mult decât credeam partea asta de psihologie industrial-organizațională și, după ce am luat licența mi-am urmărit cu nerușinare 3 profesori de care mi-a plăcut foarte mult la masterul de la universitate, ăsta fiind singurul criteriu în alegerea programului de masterat.
Și astfel am devenit un semi-tocilar la masterat, citesc mult în domeniu și încerc să mă bazez pe principii științifice în ceea ce fac.
Între timp m-am angajat într-o corporație pe poziția de trainer și mă plimb ocazional prin țară susținând traininguri în principal pentru agenți de vânzări.
Am devenit preocupat de limbajul vizual și de modalitățile prin care te poți folosi de el pentru a transmite idei. Noul job m-a făcut să mă organizez mult mai bine, să devin pasionat de planificare să încep să-mi creez propriile pagini pentru filofax-ul pe care l-am primit cadou.
Blogul a renăscut din dorința de a da mai departe și de ajuta oamenii din jurul meu. Mai multe despre pregătește-te poți citi pe pagina dedicată de ce-ului din spatele blogului.